Draga moșule,
Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făceai.
Am plecat și vreau să plec mai departe, moșule te rog ai grijă să-mi umpli sacul cu oameni noi cu sufletul curat, umple-mi orizonturile uscate cu zeamă din visele tale.
Îți promit că:
N-am să uit de drumul spre casă
de câmpul fraged ce așteptă primavara sub pătura de nea,
n-am să uit de buzele mamei lipite de fruntea copiilor,
la plecare... la sosire ...
n-am să uit de îmbrățișările ... săruturile surorilor.
Atunci când voi sta singur în colțul autobuzului
exersând cuvinte noi, idei de duh,
norii se vor alinia în chipul mamei,
când mă voi adăposti de ploaie sub gluga fragedă a hanoracului
fiecare picătură de apă va avea gustul sângelui meu,
când soarele îmi va topi asfaltul de sub piciore
în orizonturi vor apărea ei...
Te rog moșule nu mă lăsa să uit:
că pot să ajut,
că vreau să ajut,
adu-mi aminte să zbor,
adu-mi aminte să cânt, să scriu,
adu-mi aminte că trebuie să mă întorc.
cu drag,
cu sufletul veșnic de copil,
DEC.I
p.s. Te rog moșule la mine să vii ultimul.
