privind spre tine
în gol
în scârbă alungă privirile străine,
iși aștepta privirea,
o privire ce trebuie să o dezghețe,
stă dulce și amară,
simțind cum privirile trecătorilor
îi violează trupul gol,
sânii apăsați cu răutate
de insistența privirilor
sunt tari ca piatra,
din piatră îi este inima
neferită de vânt,
de timp,
pare să șoptească surd:
eu sunt nemuritoare,
iar voi
bieți trecători.
