sub semafoare vii,
adulmec roșu,
dorințe verzi
îți calcă pașii...
sub sunete și valuri citesc parfumul tău,
adulmec stropii încă umezi,
simt urma lor în piele,
sărut urma...
doar clipe lungi m-ascund
de lipsa unui nou sărut,
adulmec mâna și te-ating...
sub lună... ochii vii se sting...
trăiesc gândind la vise albastre,
e doar o carte despre astre,
adulmec vina și te strâng,
sub umbra pomilor din crâng.
p.s. o poezie mai veche [cred ca aveam 16 ani cand am scris-o, dar mi s-a parut simpatica regula]
