2012-01-31

Un arhitect



Credeam că sunt arhitectul
drumurilor mele
fără ținte,
erai doar una din țintele mele
fără drumuri,
fără căi de acces,
aruncam cu idei tâmpite
înspre tine,
se așterneau în fața ta
precum fulgi de zăpadă pe solul cald,
lângă pereții tăi fierbinți...

inima mea tânără bate obosită,
buzele tale umede se usucă pe buze...
mâinile tale nu mai sunt libere,
sânul stâng e mai lăsat...
sunt liber să aleg,
liber să mă pierd...



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare