Înger domestic al sufletului meu negru
adăposteşte-te în închisoarea gândurilor mele cu sori.
Ascunde-mi zâmbetele amare şi lacrimile reci
sub aripile-ţi ude , sub suflul auriu.
Fulger captiv al inocenţei, zoieşte-ţi
aripile frânte cu încărcări de conştiinţă,
adormi cu ochii-ţi plini de lacrimi şi cenuşă...
de ce ai zăbovii între gratiile rupte?
2010-07-22
Suflet captiv
2010-07-22T23:49:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Glasului meu îi lipsesc sunetele, concentric îţi enervez existenţa cu un sărut, pixul adoarme în faţa ochilor tăi închişi, ai plecat, uşa...
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
M-am îndoit concentric de volumul coroanei de flori ce-mi va servi drept companie o dată între mori între mori curând, între mori depa...