Himera viselor profunde ale unui vagabond
al timpului,
apari în fiecare zi schimbându-ţi hainele,
Vii dulce şi nebună, cu craci timizi de lene
şi sânii desculţi , cu sfârcurile-n vânt.
Mă strângi în braţe ca un drăcuşor anemic,
îţi ascunzi coada sub fuste scurte, economic.
Iar coarnele, deloc timide mă-mpung
grăbit de lipsa sutienului, şi nu mai ştiu nimic
până-n amurg.
Va veni o altă zi,sub alte forme vei veni
cu umeri zvelţi, cu plete-n vânt ,
convinsă că vei mai prinde un amurg
îmi vei şopti că vrei uşor să devenim indigeni.
Subţire ascunzi în sâmburi de minciună
săruturi calzi, mângâieri dulci,
vorbe pustii în cochilii de melci
închise subit cu gemete sub clar de lună.
tu vei pleca, eu voi rămâne;
comandantul sufletului meu tânăr
vei ordona în nesfârşit pe al meu umăr.
eu voi muri , tu vei rămâne!
2010-08-03
Postări populare
-
Draga moșule, Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făce...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Îmi plac prea mult obiceiurile mele uitate în buclele tale, mișcările mele neforțate la atingerea buzelor tale, întâlnirile la răscr...
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
1 comentarii::
scrii frumos scriitorule, am citit vreo doua- trei si mi-au placut, ma bucur ca am facut exchange, apropo e gata, am adaugat si eu la mine blogul tau,
sa ne citim cu bine!
Trimiteți un comentariu