Perpendicular

Himera viselor profunde ale unui vagabond
al timpului,
apari în fiecare zi schimbându-ţi hainele,
Vii dulce şi nebună, cu craci timizi de lene
şi sânii desculţi , cu sfârcurile-n vânt.

Mă strângi în braţe ca un drăcuşor anemic,
îţi ascunzi coada sub fuste scurte, economic.
Iar coarnele, deloc timide mă-mpung
grăbit de lipsa sutienului, şi nu mai ştiu nimic
până-n amurg.

Va veni o altă zi,sub alte forme vei veni
cu umeri zvelţi, cu plete-n vânt ,
convinsă că vei mai prinde un amurg
îmi vei şopti că vrei uşor să devenim indigeni.

Subţire ascunzi în sâmburi de minciună
săruturi calzi, mângâieri dulci,
vorbe pustii în cochilii de melci
închise subit cu gemete sub clar de lună.

tu vei pleca, eu voi rămâne;
comandantul sufletului meu tânăr
vei ordona în nesfârşit pe al meu umăr.
eu voi muri , tu vei rămâne!