Agale aleg mergând
pe aleile întortocheate ale conştiinţei,
Plouă cu piatră
pe scutul scund,
uşor m-afund în piatră.
Clipesc în neştiinţă în faţa buzelor amare
ale ştiinţei colective.
Adulmec cu greu poteci nestrăbătute
furat de un sărut amar
mă pierd, ca mulţii alţii înaintea mea.
În curând voi graţia un papuc
şi-apoi încă unul,
alerg desculţ pe mansarda vieţii,
în balconul descoperit al tinereţii.
Greşesc ca un secund
stând scund şi gol în viaţă.
Pierdut evoc iar un ecou gemând ,
timid glas din inima-mi de gheaţă!
2010-09-05
Con-ne-ştiinţă
2010-09-05T16:44:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Glasului meu îi lipsesc sunetele, concentric îţi enervez existenţa cu un sărut, pixul adoarme în faţa ochilor tăi închişi, ai plecat, uşa...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...
-
M-am îndoit concentric de volumul coroanei de flori ce-mi va servi drept companie o dată între mori între mori curând, între mori depa...