Agale aleg mergând
pe aleile întortocheate ale conştiinţei,
Plouă cu piatră
pe scutul scund,
uşor m-afund în piatră.
Clipesc în neştiinţă în faţa buzelor amare
ale ştiinţei colective.
Adulmec cu greu poteci nestrăbătute
furat de un sărut amar
mă pierd, ca mulţii alţii înaintea mea.
În curând voi graţia un papuc
şi-apoi încă unul,
alerg desculţ pe mansarda vieţii,
în balconul descoperit al tinereţii.
Greşesc ca un secund
stând scund şi gol în viaţă.
Pierdut evoc iar un ecou gemând ,
timid glas din inima-mi de gheaţă!
2010-09-05
Con-ne-ştiinţă
2010-09-05T16:44:00+03:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
Draga moșule, Anul acesta am fost cuminte, am învățat să trăiesc altfel decât o știam, aștept ca și tu să vii la mine altfel decât o făce...
-
Îmi plac prea mult obiceiurile mele uitate în buclele tale, mișcările mele neforțate la atingerea buzelor tale, întâlnirile la răscr...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Mi-am îmbrăcat cuvintele la patru ace în speranța că descrierea staturii tale îmi va servi drept scuză pentru a te seduce, pentru a-ți t...