mă zbat în tresăriri scurte
de furie,
plutesc lângă petele de nori
lăsate de orgoliul meu sec,
străpuns de zâmbetele
unui suflet rupt,
pășesc cu tălpile întoarse
în mâlul uscat de pe marginea prăpastiei,
în așteptarea ploii,
rezist cu palmele arse,
cu buzele stoarse...
înghit în sec o gură de cafea
înainte de somn,
respir un nor de fum de țigară
să mor încet...
respirând intoxicat parfumul tău,
tupeul tău timid...
aerul rece, poluat,
mi-a preluat simțurile,
tremurând,
am scăpat telefonul înapoi în buzunar,
sunt prea obosit să nu adorm...
