Nu știu de ce numele tău îmi sărută tâmplele,
zâmbetul tău zgomotos îmi hrănește orgoliul
infinit mai mic decât frumusețea ta interioară,
glasul tău sincer și amar îmi topește cerneala...
totuși în cruda sinceritate ai uitat de gândăcelul cuminte
ce așteaptă firimituri,
de albinuța harnică ce așteaptă momentul polenizării,
de trântorul romantic ce trăiește din munca lor...
ființele suave își înclină existența
ființe egoiste !
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr... -
Nu am mai scris de mult si asta se datoreaza in mare parte diversitatii de sentimente pe care am simtit/le-am simtit in ultimii 2 ani. S... -
Ascult involuntar briza mării, perne de plajă, foșnind în culorile tale, privesc buzele mute, vorbind în van, aud doar vocile ta... -
continuu să rătăcesc în căutarea mirajului deșertic al sânului tău, al brațelor mele pline cu tine, merg prin arșița privilor tale...
