Nu știu de ce numele tău îmi sărută tâmplele,
zâmbetul tău zgomotos îmi hrănește orgoliul
infinit mai mic decât frumusețea ta interioară,
glasul tău sincer și amar îmi topește cerneala...
totuși în cruda sinceritate ai uitat de gândăcelul cuminte
ce așteaptă firimituri,
de albinuța harnică ce așteaptă momentul polenizării,
de trântorul romantic ce trăiește din munca lor...
ființele suave își înclină existența
ființe egoiste !
2011-01-19
Ființe egoiste
2011-01-19T17:13:00+02:00
DEC.I
poezie|
Postări populare
-
E ceva în privirea ta ce ar putea adormi un cerber, în zilele încremenite de mirosul tău, timpul stă, E ceva în privirea ta ce ar plumbui a...
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
-
Mă plimb tăcut pe perna mea, gîndesc liniar... aud șoapte scurte, dar ești departe... sunt doar urme de tine peste tot, umbre ale s...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr...