Nu știu de ce numele tău îmi sărută tâmplele,
zâmbetul tău zgomotos îmi hrănește orgoliul
infinit mai mic decât frumusețea ta interioară,
glasul tău sincer și amar îmi topește cerneala...
totuși în cruda sinceritate ai uitat de gândăcelul cuminte
ce așteaptă firimituri,
de albinuța harnică ce așteaptă momentul polenizării,
de trântorul romantic ce trăiește din munca lor...
ființele suave își înclină existența
ființe egoiste !
Postări populare
-
te observam atent, încercând să te provoc să ataci situatii in care greșești... și ai greșit.. dar greșeala te făcea perfectă pentru mine...
-
Nu am mai scris de mult, Deci a revenit timpul să îmi definesc cuvintele, Ideile care îmi bântuie spiritul sărac de ceva vreme, Pr... -
aștept picăturile de ploaie .. apa ce curăță, aștept vorbele tale pline de detergenți... aștept în șezut pe bancă sub cerul liber, ... -
M-am trezit insirand cuvinte in neant legate de un singur gand, un singur cand ramas pierdut, socant .. Imi pierd versul, retoric...
