Frânturi

E ceva în privirea ta ce ar putea adormi un cerber,

în zilele încremenite de mirosul tău, timpul stă,

E ceva în privirea ta ce ar plumbui aura unui înger,

gradual electronii vitali îţi magnetizează părul.

E ceva în mersul tau ce ar trezi întreg cimitirul,

morţii bucuroşi de sudoarea ta nu ar mai invada oraşul,

Ascunşi în spatele norilor cuminţi cu draci,

ţi-ar mângâia părul cu perii schelet si aţă surdă.

E ceva în aroma buzelor tale ce ar lipi polul sud de cel nord,

Pământul invidios de natura ta se ruşinează în erupţii,

Atmosfera curioasă de gravitaţia ochilor tăi s-a topit,

Stelele în foamea lor de tine au ucis ultima plantă rămasă pe pământ.